Ce inseamna hepatita B

Ce este hepatita B?

Hepatita B este o infectie virala cauzata de virusul hepatitic B (VHB), care afecteaza ficatul, un organ vital al corpului uman. Aceasta boala poate varia de la o forma usoara, acuta, care dureaza doar cateva saptamani, pana la o boala cronica, care poate dura toata viata si poate duce la afectiuni grave, cum ar fi ciroza sau cancerul hepatic. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), se estimeaza ca aproximativ 296 de milioane de oameni traiau cu infectie cronica cu hepatita B la nivel mondial in 2019. Este important de subliniat faptul ca nu toti cei infectati cu VHB dezvolta simptome vizibile, ceea ce face ca depistarea si prevenirea bolii sa fie esentiale.

Virusul hepatitic B se transmite prin contact direct cu sangele sau fluidele corporale ale unei persoane infectate. Acest virus este de 50 pana la 100 de ori mai infectios decat HIV, datorita rezistentei sale sporite in mediul inconjurator. In plus, VHB poate supravietui in afara corpului timp de cel putin sapte zile, in aceasta perioada ramanand capabil sa infecteze o persoana.

Mecanismul de infectare incepe cu patrunderea virusului in corpul uman, unde se leaga de celulele hepatice (hepatocite) si incepe sa se multiplice. Acest proces poate provoca inflamatii si leziuni hepatice care pot duce la simptomele specifice hepatitei B. Este crucial ca persoanele expuse riscului sa fie testate si sa primeasca vaccinul impotriva hepatitei B, care este extrem de eficient in prevenirea infectiei.

Simptomele hepatitei B

Simptomele hepatitei B pot varia considerabil de la o persoana la alta, in functie de stadiul infectiei si de raspunsul imun al individului afectat. In general, simptomatologia poate fi clasificata in acuta si cronica. Forma acuta a bolii apare la scurt timp dupa infectare, in timp ce forma cronica se dezvolta la persoanele a caror sistem imunitar nu reuseste sa elimine virusul din organism in primele sase luni de la infectare.

Simptomele frecvente ale hepatitei B acute includ:

• Oboseala: Pacientii pot experimenta o fatigabilitate excesiva, chiar si dupa perioade lungi de odihna.
• Febra: O temperatura ridicata este un semn comun, asociat cu inflamatia cauzata de infectie.
• Greata si varsaturi: Aceste simptome sunt frecvente si pot fi insotite de pierderea poftei de mancare.
• Durere abdominala: In special in zona superioara dreapta a abdomenului, unde se afla ficatul.
• Icter: Ingalbenirea pielii si a albului ochilor, cauzata de acumularea de bilirubina in sange.

In cazul hepatitei B cronice, simptomele pot fi mai subtile si adesea trecute cu vederea pana cand boala ajunge intr-un stadiu avansat. Unele persoane pot trai ani la rand fara a prezenta semne evidente de boala, ceea ce face ca infectia cronica sa fie deosebit de periculoasa. Simptomele cronice includ oboseala persistenta, disconfort abdominal si icter intermitent.

Cauzele si transmiterea hepatitei B

Virusul hepatitic B se transmite in principal prin contactul cu sangele sau alte fluide corporale ale unei persoane infectate. Exista mai multe cai prin care infectia poate fi transmisa de la o persoana la alta. Intelegerea acestor mecanisme de transmitere este cruciala pentru prevenirea raspandirii virusului.

Principalele cai de transmitere a hepatitei B sunt:

• Transmiterea perinatala: Aceasta este una dintre cele mai comune cai de infectare si are loc atunci cand o mama infectata transmite virusul copilului ei in timpul nasterii.
• Transmiterea prin sange: Utilizarea acelor nesterilizate sau schimbul de ace intre persoanele care isi injecteaza droguri sunt modalitati frecvente de transmitere a VHB.
• Contact sexual: Virusul poate fi transmis prin contact sexual neprotejat cu o persoana infectata, fiind prezent in fluidele corporale.
• Transfuziile de sange: Desi mult mai rare in zilele actuale datorita testelor stricte, transfuziile de sange infectat pot fi o sursa de infectie.
• Contactul apropiat: Traiul in aceeasi casa cu o persoana infectata creste riscul de transmitere, in special prin obiecte de uz personal care pot veni in contact cu sangele.

Prevenirea infectarii cu virusul hepatitic B se bazeaza in mare parte pe vaccinare. Vaccinul impotriva hepatitei B este sigur si eficient, oferind protectie impotriva virusului la peste 95% dintre persoanele vaccinate. OMS recomanda vaccinarea tuturor nou-nascutilor, dar si a adultilor care fac parte din grupurile de risc, cum ar fi lucratorii din domeniul sanitar sau persoanele care traiesc cu parteneri infectati.

Diagnosticul hepatitei B

Diagnosticul corect al hepatitei B este esential pentru managementul adecvat si prevenirea complicatiilor. Exista mai multe metode de diagnosticare a infectiei cu virusul hepatitic B, care includ teste serologice si de evaluare a functiei hepatice.

Principalele teste folosite pentru diagnosticarea hepatitei B sunt:

• Testele de antigen HBsAg: Detecteaza prezenta antigenului de suprafata al virusului hepatitic B in sange si sunt cele mai comune pentru diagnosticarea infectiei.
• Testele de anticorpi anti-HBs: Indica imunitatea la virusul hepatitic B, fie datorita unei infectii anterioare, fie ca urmare a vaccinarii.
• Testele de anticorpi anti-HBc: Ajuta la diferentierea intre infectia acuta si cea cronica. Prezenta anticorpilor total anti-HBc sugereaza o infectie trecuta sau prezenta.
• Testele de antigen HBeAg: Acestea sunt utilizate pentru a evalua gradul de replicare a virusului si, implicit, gradul de infectiozitate.
• Testele pentru incarcatura virala: Masoara cantitatea de ADN viral in sange, oferind informatii despre activitatea virusului.

Pe langa aceste teste, medicii pot recomanda evaluarea functiei hepatice prin masurarea enzimelor hepatice (AST si ALT) si alte investigatii imagistice, cum ar fi ecografia abdominala, pentru a evalua gradul de leziuni hepatice. Este important ca persoanele cu un risc crescut de hepatita B sa fie testate periodic pentru a depista infectia si a incepe tratamentul adecvat cat mai devreme posibil.

Tratamentul hepatitei B

Tratamentul hepatitei B depinde de stadiul bolii si de severitatea simptomelor. In cazul infectiei acute, majoritatea pacientilor nu necesita tratament specific, fiind incurajati sa mentina o dieta echilibrata si sa evite alcoolul si medicamentele hepatotoxice. Cu toate acestea, infectia cronica necesita o abordare mai complexa, care poate include medicamente antivirale.

Principalele optiuni de tratament pentru hepatita B cronica includ:

• Interferonul alfa: Este un tratament injectabil care ajuta sistemul imunitar sa lupte impotriva virusului. Este folosit mai ales la tineri si in cazurile in care nu exista ciroza avansata.
• Nucleoz(t)idele analoge: Medicamente precum entecavir sau tenofovir, administrate oral, care inhiba replicarea virusului si reduc incarcatura virala.
• Monitorizarea periodica: Chiar si sub tratament, pacientii necesita evaluari periodice ale functiei hepatice si testari ale nivelului de ADN viral pentru a ajusta tratamentul daca este necesar.
• Managementul complicatiilor: In cazurile avansate de ciroza, pot fi necesare interventii suplimentare, cum ar fi transplantul hepatic.
• Consilierea si suportul psihologic: Sunt componente importante ale tratamentului, ajutand pacientii sa faca fata efectelor emotionale ale bolii.

Desi in prezent nu exista un tratament care sa vindece complet hepatita B cronica, optiunile disponibile pot ajuta la controlul infectiei si la prevenirea complicatiilor pe termen lung. Este esential ca pacientii sa urmeze recomandarile medicului specialist si sa participe la controale regulate pentru a monitoriza evolutia bolii.

Preventia hepatitei B

Preventia este esentiala in combaterea raspandirii hepatitei B. Vaccinarea ramane cea mai eficienta modalitate de prevenire a infectiei, dar exista si alte masuri care pot reduce riscul de transmitere a virusului.

Cateva strategii esentiale de prevenire includ:

• Vaccinarea: Vaccinul impotriva hepatitei B este recomandat pentru toti nou-nascutii, precum si pentru adultii din grupurile de risc.
• Educatia si constientizarea: Informarea populatiei despre modalitatile de transmitere si preventie a virusului contribuie la reducerea riscului de infectare.
• Siguranta la locul de munca: Lucratorii din domeniul sanitar ar trebui sa poarte echipamente de protectie adecvate si sa fie vaccinati.
• Practici sexuale sigure: Utilizarea prezervativelor poate reduce riscul de transmitere a hepatitei B prin contact sexual.
• Evitarea schimbului de ace: Programele de schimb de ace si accesul la tratamente de substitutie pentru utilizatorii de droguri injectabile pot diminua riscul de infectare.

Pe langa aceste masuri, este important ca persoanele care traiesc cu hepatita B sa fie informate despre cum sa evite transmiterea virusului la altii. Educatia continua si accesul la servicii de sanatate de calitate sunt fundamentale pentru prevenirea si controlul hepatitei B la nivel global.